Cuvântări duhovnicești Vol. I

CUVÂNTAREA 1: PENTRU DESĂVÂRŞIREA MONAHISMULUI ŞI RENAŞTEREA BISERICII RUSE
Problema desăvârşirii, în legătură cu Biserica Rusă. Pilda lui Hristos: El S-a rugat pentru întregul Adam şi a murit pentru toţi. Monahismul – a-şi da viaţa celorlalţi şi a primi moartea. Ţelul monahismului – asemănarea cu Hristos în smerenia Lui. O viziune mărginită a desăvârşirii. Monahul – purtător al întregului Adam. De la cele neînsemnate până la a cuprinde întregul Adam. Monahismul şi mucenicia – viaţa după poruncile lui Hristos. Calea renaşterii în Rusia – unitatea în jurul Patriarhului. Propovăduirea desăvârşirii este cu neputinţă în lumea căzută.

CUVÂNTAREA 2: PENTRU RISCUL ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ. NAŢIONALISMUL ŞI ÎNTREAGA OMENIRE
Riscul mântuirii de sine. Pentru Dumnezeul „cel cunoscut.” Despre titlul cărţii Vom vedea pe Dumnezeu precum este. Toată viaţa în Hristos este marcată de primejdii. Pentru frica de a greşi. Dumnezeiască Arătarea Sfântului Siluan şi urmările ei. Primejdia naţionalismului. Harul şi părăsirea de Dumnezeu. Monahismul favorizează „ trăirea întregii omeniri.” Pentru creşterea duhovnicească cea neobservată.

CUVÂNTAREA 3: DEŞERTAREA
Pentru prigoana în Rusia şi cinstea de a suferi pentru Hristos. Deşertarea – semnul alegerii lui Dumnezeu…

CUVÂNTAREA 4: DESPRE STRUCTURA MĂNĂSTIRII
Naţionalismul şi Hristosul universal. Limitarea lui Hristos ca o cădere în întuneric. Neprimirea mănăstirii noastre din pricina naţionalismului. Manifestarea conştientizării „întregului Adam” în viaţa monastică. Universalismul creştin şi cel necreştin. Duhul vieţii, iară nu disciplina: „neorânduiala” nu este atât de importantă. Conştiinţa lui Hristos ca temeiul structurii. Rugăciunea curată răpeşte mintea de la cele neînsemnate. Nevoinţa exterioară – este prea puţin.

CUVÂNTAREA 5: CHIPUL LUI IISUS HRISTOS
Pentru însemnarea chipului în inimi. Nevoinţa-gândul lui Hristos – a şterge blestemul lui Adam. Lărgirea inimii prin poruncile lui Hristos. A urma şi a se asemăna lui Hristos înseamnă a-şi înnoi conştiinţa. Experienţa Sfântului Siluan: o însuflare nesecată ce depăşeşte tipicele. Însuflarea atârnă nu numai de Dumnezeu, ci şi de înclinaţia noastră. Experienţa asemănătoare lui Hristos, a Sfântului Siluan. Duhovnicia şi percepţia inimii. Petrecerea minţii împreună cu Hristos. Cum trebuie a se lupta cu gândul.

CUVÂNTAREA 6: DESPRE RĂTĂCIRE
Întâlnirea cu conceptul „rătăcire”. Ce anume este rătăcirea şi „steaua nerătăcită”. Criteriul vieţii nerătăcite. „Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta…” In theologia abstractă mai curând sânt cu putinţă greşelile. Ţelul nostru – „Cela ce simplu va trăi…” Sf. Siluan – un caz aparte: nu trebuie a se compara cu el. Dumnezeu ne vede pe noi, iar nu noi pe Dumnezeu. Pentru neînţelegerea a ceea ce este păcatul – învinuirea lui Dumnezeu. Pentru smerirea de sine şi de-Dumnezeu-părăsirea.

CUVÂNTAREA 7: DESPRE VECINICIE
Ţelul – a dobândi Dumnezeiasca vecinicie. Pomenirea morţii şi cele vremelnice. Pregătire către vecinicie. Vecinicia ca prisosul de viaţă în Hristos. Cum se trăieşte în vecinicie. Vecinica fiire se va cunoaşte deplin numai după moarte. Despre viaţa după moarte.

CUVÂNTAREA 8: DESPRE PRINCIPIILE VIEŢII MONAHALE
Vederea adevăratului criteriu. Cunoaşterea în unirea dragostei. Calea Stareţului Iosif şi a Sfântului Siluan. Pentru smerita cugetare prin cunoaşterea lui Dumnezeu. „Noi începem cu abecedarul.” Ideea unirii la Cuviosul Siluan: cum să o concretizăm în „familia” noastră. Cum să înţelegem principiul vieţii şi însuflarea. Fiţi „artişti”. Dumnezeul nostru – Dumnezeu Viu, Ipostatic.

CUVÂNTAREA 9: ORGANIZAREA VIEŢII MONASTICE DUPĂ PRINCIPIUL PERSOANEI
Tipicul şi persoana. Rugăciunea în biserică, în chilie şi pentru lume. Pentru vieţuirea împreună. Despre lupta zilnică cu păcatul, pe calea mântuirii. De neocolit sânt frecuşurile în viaţa de obşte. Pilda lui Hristos, în viziunea ţelului final. „Familia” noastră este de la Dumnezeu. Cuviosul Siluan şi Sfinţii sânt „acolo unde este Hristos”.

CUVÂNTAREA 10: CUM SĂ TRECEM MARELE POST
Cum să trecem postul, în viziunea ţelului final. Pentru biruinţa lui Hristos pe Golgotha. Despre textele slujbelor Postului Mare. Predania vie a Bisericii. Pentru felurita putere de a îndura a fiecăruia. Bucuria nu ţine multă vreme. Pentru anumite amănunte ale Postului. Pentru Duminica Iertării: cum se prea biruiesc ispitele. Lemnul cunoaşterii şi dezbinarea între oameni. A se micşora este lucru mare înaintea lui Dumnezeu – cum se atrage harul. Aşteptări apocaliptice. Unirea în Fiinţă, ca îndumnezeire. Despre rugăciunea Sfântului Efrem Şirul.

CUVÂNTAREA 11: POSTUL Şl LUPTA CU ISPITELE PE CALEA CĂTRE ÎNVIERE
Pentru ispita lui Hristos în pustie. Prin Post poate să ne vină ispită. Vrăjmaşul ne ispiteşte într-o măsură mai mică decât pe Hristos. Ispitele prin Post sânt în toate planurile fiinţei noastre. Ţelul Postului – trăirea învierii prin „aşteptarea” care este izvorul energiei. Pentru cele două biruinţe şi cele două înfrângeri. Hristos – calea pentru fiii lui Adam cel căzut. Pentru lupta fizică cu păcatul, până la durerea inimii. Despre întâietatea minţii în lupta duhovnicească cu păcatul. Despre lupta trupească şi amintirea morţii.

CUVÂNTAREA 12: CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU PRIN NEVOINŢA DEŞERTĂRII ŞI A PLÂNGERII
Despre mântuire şi despre deşertăciunea ştiinţei theologice: prin ea nu se poate trăi Dumnezeu. Despre legătura fiinţială cu Dumnezeu, prin înfrânare de la păcat. Despre ipostas în învăţătura şi pilda Cuviosului Siluan. Prin lupta cu păcatul vine cunoaşterea lui Dumnezeu. Lacrimile – calea sfinţilor; înrobirea – calea lumii. Mântuirea – a urma lui Hristos în deşertarea Sa: a primi moartea de la fratele. Noi ne mântuim în epoca apostaziei. Cuvântarea de Dumnezeu ca rugăciune şi ca stare. Despre căderea lui Adam, descoperirea „Eu Sânt” şi propovăduirea „Pocăiţi-vă!” Unde nu este dragoste, plâns nu va fi.

CUVÂNTAREA 13: CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU PRIN ASEMĂNAREA CU HRISTOS ÎN ATOTOMENIREA SA
Educaţia academică şi credinţa. Experienţa lui Hristos este temeiul vieţii Cuviosului Siluan. Ce înseamnă a fi chipul lui Dumnezeu. Hristos, ca ideal al omului. Despre adevărata cuvântare de Dumnezeu. „A nu săvârşi păcatul” – calea către primirea lui Dumnezeu, după pilda Cuviosului Siluan. Obştea – cale către viaţa în Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Asemănarea cu Hristos, în universalismul Său. Rezultatele theologiei cărturăreşti. Despre ecumenism – ca viaţă fără de păcat. Theologia contemporană – „autour du pot”. „Tatăl nostru” este adevărata patrologie.

CUVÂNTAREA 14: PENTRU PAZA MINŢII ÎN DUMNEZEU
Despre puterea şi adâncul sensului rugăciunilor de zi cu zi. Despre Sfântul Siluan: unde petrecea el cu mintea. Pilda lui Hristos. Respingerea gândurilor prin paza minţii în Dumnezeu-Omul este o minune: „pământ” care trăieşte şi gândeşte pe Dumnezeu. Simţul legăturii cu Dumnezeu este începutul ţelului nevoinţei noastre. De la pomenirea înfricoşatei Judecăţi la pocăinţa care ne aseamănă cu Hristos. Cum să treci cu mintea către Dumnezeu. Părintele Serafim de la Sfântul Munte: „Numai păcatul înjoseşte”. Despre pocăinţa nesfârşită. Despre puterea de a ne renaşte a cuvântului rugăciunii. Ascultarea duce la adevărata Fiinţă.

CUVÂNTAREA 15: MÂNTUIREA NOASTRĂ STĂ ÎN UNIREA NOASTRĂ
Cum se naşte cuvântul pentru cei de faţă. Cum se îmbină cele neţărmurit de mari cu cele mai simple lucruri din viaţa noastră. Nu dreptului este pusă legea: trebuie să ascultăm glasul lui Dumnezeu. Despre neînţelegeri. Cuviosul Siluan – pildă a libertăţii faţă de orice concurenţă. Mântuirea noastră stă în unire. De la rugăciunea pentru mănăstire, la rugăciunea pentru întregul Adam. Urmaţi duhovnicilor. Greutăţi din pricina înţelegerii parţiale a unora. Pentru paza principiului general. Rugăciunea cea mai presus de chip. Greu este a găsi o limbă pentru cuvânt.

CUVÂNTAREA 16: CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU ŞI DEVENIREA PERSOANEI
Rugăciunea izbăveşte de împovărarea materiei. Tragedia necunoaşterii lui Dumnezeu. Sărăcia duhovnicească. Despre limitele posibilităţilor făpturii. Absolutul ca persoană – temeiul asemănării omului cu Dumnezeu. Despre gândul cel mai nainte de veci al lui Dumnezeu pentru om, în Hristos. Problema repetării rugăciunilor. Vederea lui Dumnezeu ca ţel al monahismului. Is. 11: 1-2. Problema persoanei încă nu este rezolvată. Rugăciunea pentru întregul Adam este expresia persoanei. Monahismul şi şcolile prorocilor. Despre micşorarea dimensiunilor creştinismului. Cele două forme de smerenie. Despre paza însuflării.

CUVÂNTAREA 17: CALEA CĂTRE CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU
Pentru dragostea de Dumnezeu. Dumnezeu Singur este adevărata Fiinţă. Pentru cuvintele „Fără Mine nu puteţi face nimic”. Sarcina noastră – a ne adăogi şuvoiului vieţii Dumnezeieşti. Fiinţa, una este. Biruinţa păcatului părintelui celui întăi-zidit. Cuprinsul fiinţial al poruncii lui Hristos. Moartea se biruieşte prin deşertare. Urmarea lui Hristos pe calea suferinţei. Despre primirea energiilor Dumnezeieşti. Despre „cei chemaţi şi cei aleşi” şi predestinarea.

CUVÂNTAREA 18: CALEA CĂTRE ASEMĂNAREA CU DUMNEZEU
Oare dragostea trupească şi insuflarea artistică pot deveni duhovniceşti? Cuviosul Siluan – despre lupta cu propriul său caracter. Despre sfinţenia cea dintru început a Maicii Domnului. Biruinţa asupra gândurilor este una mai presus de cosmos. Despre dragostea pătimaşă şi cea Dumnezeiască. Cum a trecut în vecinicie Cuviosul Siluan. Neputinţa filosoftei şi a ştiinţei în ce priveşte viaţa duhovnicească. Duhul poruncilor ca stare proprie. „Cu cât mai desăvârşită dragostea, cu atât mai sfântă viaţa”.

CUVÂNTAREA 19: DESPRE ASEMĂNAREA NOASTRĂ CEA DINTRU ÎNCEPUT CU DUMNEZEU, ŞI CĂDEREA
Temeiul nostru – Descoperirea, iar nu educaţia. Mc. 9:23; Lc. 8:48 şi Io. 10:34 – pentru „mântuirea prin credinţă”. Credinţa este manifestarea lucrătoare a puterii lui Dumnezeu în noi. Primejdios lucru a vorbi despre „îndumnezeire” (Cf. Io. 10:34). Noi sântem chipul lui Dumnezeu, dar răniţi de păcat. Despre însuşirea conştiinţei că sântem „fii ai lui Dumnezeu” şi realitatea căderii.

CUVÂNTAREA 20: MÂNTUIREA PRIN DRAGOSTE, IAR NU PRIN BOGĂŢIA CUNOŞTINŢELOR INTELECTUALE
Mântuirea se dobândeşte prin dragoste. Despre cuvântul cel de pe urmă al Stareţului Siluan (Cf. 1 Cor. 13 şi Sf. Ioan din Kronstadt). Dezbinarea creştinismului din pricina nedeplinei înţelegeri a poruncii iubirii. Monahismul ca şcoală a iubirii şi a mântuirii. Despre paza poruncilor. Despre ferirea de păcat. Poruncile lui Hristos sânt mai presus de cosmos. Descoperirea gândului celui mai nainte de veci pentru om în Hristos. Pentru neapărata trebuinţă a cunoaşterii ţelului ultim al monahismului.

CUVÂNTAREA 21: MĂREŢIA CHEMĂRII MONASTICE
Monahismul este cea mai măreaţă cultură pe Pământ, lupta împotriva patimilor şi viaţa înaintea Feţei lui Dumnezeu. Experienţa picturii, ca descoperire a frumuseţii lăuntrice. Despre Liturghie. Despre robia păcatului. Viaţa fără de păcat, prin nevoință. Poruncile lui Hristos scot la iveală păcatul. „Imposibilitatea” poruncilor lui Hristos. Despre nevoința minţii: tot gândul care nu este după Evanghelie este păcat. Cum să ne luptăm cu gândurile.

CUVÂNTAREA 22: DESPRE LUPTA DE A PETRECE CU MINTEA ÎN DUMNEZEU
Patima îşi are chipul propriu. Lupta pricinuită de neînvoirea minţii cu gândul rugăciunii creatoare. Primejdia gândurilor trupeşti. A-şi ţine mintea în Dumnezeu este cu putinţă numai prin puterea lui Dumnezeu însuşi. Venirea lui Dumnezeu ca slobozire din robirea materiei. Metode de luptă pentru a smulge mintea de la gânduri. Trebuie ca însuşi Dumnezeu să vină către noi. Tragedia lumii – păcatul îndumnezeirii de sine. Îndumnezeirea prin petrecerea cu mintea în Dragostea lui Dumnezeu.

CUVÂNTAREA 23: DESPRE VIAŢA ÎN PUSTIA ATHOSULUI
Despre ieşirea în pustie. Despre rugăciunea când lumea este uitată. Sfatul bătrânilor în anul 1938. Cuvântul Arhiepiscopului Vasili Krivoşein. Despre propria slujire duhovnicească a părintelui. Convorbirea cu un monah. Despre Lumina Nezidită.

CUVÂNTAREA 24: „O, CUM AŞ DORI CA VOI TOŢI SĂ FIŢI POEŢI!”
Despre Postul Mare. Despre neapărata trebuinţă a însuflării. Despre postul lui Hristos în pustie. Despre asemănarea cu Hristos în vecinicie. Trebuie să devenim poeţi insuflaţi şi nevoitori plini de bărbăţie. Despre primirea vieţii nezidite a lui Dumnezeu. Intelectul şi „nebunia credinţei”. Pentru ura de sine şi dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Despre suferinţele lui Hristos din iubire pentru om. Pilda Sfântului Ioan Înaintemergătorul. Pomenirea Judecăţii de Apoi. De la cele mici, la neţărmurire.

CUVÂNTAREA 25: DUMINICA IERTĂRII: „FERICITĂ MINTEA CAREA NU A UMBLAT ÎN SFATUL NECINSTITORILOR”
Iertarea: de la lăcaşul de rugăciune până la dimensiunile cosmice. „Fericită mintea care nu a umblat în sfatul gândurilor rele.” Despre petrecerea în Dumnezeu. Noi trebuie să trăim cu cuvântul lui Hristos, dar fără închipuire. Rolul voirii noastre. Dumnezeu este smerenie. Pentru a ierta unul pe altul. Triodul şi aspectul kenotic. „Aştept învierea morţilor”.

CUVÂNTAREA 26: DESPRE ÎNTREGIMEA VIEŢII DUHOVNICEŞTI
Despre rătăcirea celor ce zic: „Acum nu mai sânt Stareţi”. Pentru Rusia – a se uni în jurul Patriarhului. Istoria omenirii. Ruinările din Rusia. Hristos acelaşi în veci. Despre povăţuirea duhovnicească. Ascultarea – cultura cunoaşterii lui Dumnezeu. Despre cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti. Ascultarea – cale către rugăciunea curată. A nu atribui sieşi nimic! Pentru cuvântul igumenului Misail. Despre stările care nu cunosc experienţa Golgothei. Despre cei ce cred că darurile duhovniceşti în vremea noastră nu mai sânt cu putinţă.

CUVÂNTAREA 27: SUFERINŢELE PRIN CARE SE CUNOAŞTE UNIMEA OMENIRII – CALE A MÂNTUIRII ÎN VREMEA NOASTRĂ
Înţelegerea omenirii prin împreună-pătimire. Vremea noastră – îndoit de grea. Despre rugătorul pentru lumea întreagă. Despre iadul neiubirii. Neputinţa noastră pentru isihasm. Pentru mântuirea noastră prin suferinţele caracteristice veacului nostru. Despre lipsa de cultură a inimii, într’un belşug de cultură a intelectului.

CUVÂNTAREA 28: DESPRE ÎNFIERE
Tot locul este spre mântuire. Înţelesul iconografiei „Scării”. „Acum am început”. Despre diferitele vârste duhovniceşti în una şi aceeaşi mănăstire, şi greutăţi. Despre rugăciunea propusă obştii. Principiul nostru – poruncile lui Hristos. Despre înfiere: „Al tău sânt eu”. Despre cele două inimi zdrobite. Prigonirea desăvârşirii. Calea noastră – împreună-pătimire şi unime.

CUVÂNTAREA 29: DE LA ETICĂ LA FIINŢIALITATE
„Pocăiţi-vă! de la etică la fiinţialitate. Pilda din Evanghelie cu tânărul bogat. Despre diferitele nivele: Maria şi Martha. Tema persoanei. „De la Dumnezeul cel mare să ceri numai cele mari.” Pentru suferinţele lui Adam: Hristos, ca răspuns la ele. Pentru înţelegerea „graiului” lui Hristos, urmând Lui. Prin răbdare se primeşte simţământul fiinţei. Despre înfiere: „Al Tău sânt eu”.

CUVÂNTAREA 30: DESPRE PĂRĂSIREA DE DUMNEZEU
Despre cuvântul lui Dumnezeu. Iconografia şi chipul lui Dumnezeu. Despre întâmplarea cu părintele N. Despre părăsirea de Dumnezeu în epoca noastră. „Aşa trebuie pentru vecinicie”. Clătinările şi neputinţa – calea noastră. Despre depărtarea energiei bucuriei. Pentru durerea care naşte rugăciune pentru întreaga lume.

CUVÂNTAREA DE RĂMAS BUN
Pentru cuvântul de-Dumnezeu-dat. Pentru alegerea de către Dumnezeu la viaţa monahală. Despre unimea cu fraţii după sfârşit. Suferinţele pentru a însuşi viaţa lui Hristos. Desăvârşirea credinţei creştine. Despre viaţa noastră ca durerile lui Hristos. Despre gropniţă: „şi după moarte vom fi nedespărţiţi… ”

Anexa
MĂRTURIA DUHULUI: PĂRINTELE SOFRONIE ŞI BISERICA RUSĂ

Anexa 2
RUGĂCIUNEA PENTRU UNIRE

Anexa 3
POVESTEA MONAHULUI