Taina cuvântului în teologia Sfântului Sofronie

În vremea noastră suntem martorii unei trivializări fără sfârșit a cuvântului. Mulțimea uriașă a publicațiilor și „bombardarea” necontenită a omului de către mijloacele de informare și de către internet conduc în cele din urmă la o „vorbărie” distrugătoare, care ucide duhul. Taina nașterii cuvântului lui Dumnezeu în inima omului impune păstrarea tainei „tăcerii isihaste”, când mintea „se afundă” în energia nezidită a harului și inima devine receptivă la cuvintele dumnezeiești. Cuvântul ce se zămislește în tăcerea rugăciunii este încărcat de energia nezidită a Dumnezeirii și are o lucrare tămăduitoare asupra oamenilor, înștiințându-le inima cu har. Poate că această cale este și soluția la problema imensei fragmentări a cuvântului care se observă în ziua de astăzi. Cuvântul ce se naște în inimă îl unește pe om cu șuvoiul Sfintei Tradiții și îi dăruiește simplitatea, care în limbajul teologic înseamnă plinătatea în Dumnezeu. Precum trupul omului este sfânt, de vreme ce este templul Duhului Sfânt, la fel și cuvântul omenesc, atunci când se integrează în perspectiva cuvântului dumnezeiesc, devine vehicul al harului.