Dreptatea lui Dumnezeu pe cărările harului

Cuvântul „Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut” se dovedește a fi foarte adevărat în ceea ce privește teoria despre cele trei perioade ale vieții duhovnicești. Credința și iubirea față de Dumnezeu, rugăciunea și faptele evlaviei sunt mai lesnicioase atunci când harul înflăcărează inima omului. Fericit, cu adevărat, este însă cel care, în răstimpul dureros al retragerii harului, când simte că moare departe de Domnul, „în pământ pustiu și neumblat și fără de apă”, rămâne neclintit în hotărârea sa de a săvârși aceleași fapte de evlavie ca la început. Și, deși este lipsit de toate – bunuri materiale, sănătate, prețuire din partea oamenilor –, el nu încetează să slăvească Numele cel atotputernic și de mare cuviință al Domnului, luând asupra lui toată vina și rușinea.