Omul – ținta cercetării dumnezeiești

„Tema principiului ipostatic este centrală în teologia Starețului Sofronie. Omul a fost plăsmuit dintru început «după chipul și asemănarea» lui Dumnezeu și a devenit ținta bunătății Sale. Acest minunat dar pe care l-a primit omul, adică putința de a crește și a ajunge la împlinirea măreții sale meniri, este numit principiu ipostatic. În desăvârșirea sa, omul devine «persoană» sau «ipostas», asemănându-se cu Hristos, Arhetipul său. Potrivit învățăturii Starețului Sofronie, principiul ipostatic îl aflăm în Sfinți, care au ajuns la asemănarea cu Hristos și sunt purtători ai cuvântului Său. De aceea, el vorbea despre principiul ipostatic și descria însușirile persoanei referindu-se mereu la viața și scrierile Sfântului Siluan.

În această carte, Arhimandritul Zaharia, ucenic al Starețului Sofronie, înfățișează tema principiului ipostatic prin prisma vieții și învățăturii Sfinților Siluan și Sofronie. Cercetează aspecte ale temei din punctul de vedere al dogmei și al ascezei ortodoxe, pe care le-a prezentat și în teza sa de doctorat, «Hristos, Calea vieții noastre». Cartea conține texte mai vechi, precum și cuvântări avute în Anglia, Grecia și America.”
Christopher Veniamin, Profesor de Patrologie la Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Tihon, SUA

— Fragment din: Omul – ținta cercetării dumnezeiești