Eshatologia este cuvântul despre taina Zilei lui Hristos, care a răsărit în lume prin venirea Sa și pe care o văd toți sfinții din toate timpurile, așa cum a văzut-o în chip prorocesc Avraam și s-a bucurat8. Eshatologia este veșnicia care adumbrește vremea. În esență, ea nu este nimic altceva decât înfățișarea omului înaintea lui Dumnezeu și părtășia cu Acela care este „Cel dintâi și Cel de pe urmă”.

Atunci când omul viețuiește lipsit de simțirea veșniciei, trecutul este timpul pe care l-a pierdut deja, plin de nereușite și de alegeri greșite, iar prezentul aproape că nu există, căci, mai înainte de a-i putea pune hotare, a și devenit trecut. Cât despre viitor, acesta este nesigur și nu-i aparține. Întreaga lui ființare trăiește o stare de neliniște prelungită, aproape fără de sfârșit. Totuși, timpul care ne-a fost dăruit este vremea bunătății Domnului, „vremea bineprimită”61, în cursul căreia ni se descoperă bunătatea Sa, este pridvorul veșniciei.