,,Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieții”

„Fiecare cuvânt din scrierile și rostirile Părintelui Zaharia, întrucât aparține și vine din unitatea de nedesfăcut a lumii lui Dumnezeu, e greu de digerat pentru mintea psihică și pentru inima de carne. De aceea solicită ca mai întâi să aibă loc desțelenirea inimii din planul psihologic în planul cel veșnic, neclintit și netrecător al Împărăției lui Dumnezeu. Sunt de trebuință rugăciuni îndelungate şi darul a multor lacrimi pentru ca să fie topită cumplita desfigurare – cumplitul eșec în care a intrat viața omului prin cădere sau înstrăinare de Dumnezeu -, iar simțirea să fie mutată de la sufletesc (omul psihic) la duhovnicesc (omul născut de sus).

Cuvântul scris şi cel rostit al Părintelui Zaharia, pe care îl oferim prin textele conferințelor culese între coperțile acestui nesfârșit de adânc volum, are o menire precisă: să fie cărbune care încălzește inima și luminează mintea celor ce-L caută în noaptea acestui veac pe Cel Ce este Lumina Cea neînserată.”
(† Gurie, Episcopul Devei şi al Hunedoarei)

— Fragment din: ,,Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieții”