Lucrarea de față urmărește să înfățișeze în linii mari bogăția teologiei cuprinse Αrhim. Zaharia Zaharou în scrierile Sfântului Sofronie Athonitul, teologie izvorâtă din adânca sa experiență duhovnicească. […] Cuviosul Sofronie a fost împodobit cu multe și mari daruri ale Duhului Sfânt. Dintre toate, cel mai însemnat era cuvântul lui Dumnezeu pe care îl dobândea prin rugăciune și îl purta în inima sa. A fost cu adevărat un om al Cuvântului. Fiecare apropiere de el era o deschidere spre viață și contemplare, și orice cuvânt al său, până și cel mai obișnuit, încredința cu har inimile ascultătorilor. Se ruga îndelung și stăruitor pentru cei ce pătimeau, și se bucura mai mult decât pentru o minune atunci când cuvântul și rugăciunea lui preschimbau inimile celor suferinzi. Se lupta să le aline durerea, dar adevăratul țel pentru împlinirea căruia s-a istovit pe sine până la capăt a fost slujirea celei mai mari și mai însemnate minuni a existenței noastre trecătoare: unirea ființei omenești cu Duhul Dumnezeului celui viu și veșnic.